Departe

Au plecat departe,in zari....ca un raspuns al iernii ce se lasa asteptata, si-au intins aripile si s-au avantat spre zari mai calde, lasand in urma deziluzii si amorteala nedefinita.
Asemeni pasarilor migratoare, as vrea sa imi intind aripile si sa ma indrept catre tropicul sufletului meu. Ma trezisem deunazi ca am devenit o  creatura de sine statatoare ce a uitat de mult drumul catre fericire. Era un sentiment de multumire sufleteasca sa stiu ca lacul pe care imi petrec fiecare iarna , stufarisul  ce imi adaposteste toate amintirile  si sentimentele   ce trebuiesc ascunse ma vor proteja inca o iarna. Ma obisnuisem cu ideea ca nu voi mai fi niciodata o migratoare, ca stoluri intregi ce le petrec mereu in gand imi vor aduce vesti de pe taramul de vis.
Dar m-am trezit intr-o dimineata cu gandul ca ceva nu se leaga, ca imi lipseste, ca, cu cat imi petrec timpul pe lac cu cata visez mai mult sa imi intind aripile deasupra muntilor, sa simt aerul rece ,rarefiat de la 10.000 de metri altitudine....
Si as pleca departe....spre cel mai inalt varf, de neatins, dar pe care il voi visa mereu

Pentru cel ce nu pricepe

Candva ti-am spus ca e usor sa fii indragostit
Sa tragi in piept parfumul celui ce-i iubit,
Sa-l iei de mana si sa-l bagi in viata ta,
 Asa e viata, rostul ei e de-a iubi si de-a crea.

Dar tu mi-ai spus ca un parfum nu e usor de cucerit
Ca -i rar, ca e departe, ca e obosit
E un parfum cu floare de nu ma uita
Si greu vei reusi sa-l bagi in viata ta.

Ion Minulescu

De când te-aştept!…


Sunt ani…

Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine

S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine…

Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune

Ce-nfiorări plutesc în zare

Şi-n plânsul celor patru strune!…



Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată

Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute

Amanţii,

Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute…

Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră

Că nimeni n-a trecut pe-acolo

Şi-n zare nimeni nu s-arată!…



Te-am aşteptat pe ţărmul mării -

Pe ţărmul nalt ca şi terasa

Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa…

Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră

Spre ţărmul unde stam de strajă,

Când le-ntrebai ce ştiu de tine,

Îmi spuseră c-aştept zadarnic…

Şi azi viorile-n surdine…

Ce-mi plâng ciudatele romanţe

Mai trist de cum le plânse ieri,

Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri…

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga mosule,
Ca in fiecare an iti scriu desi se pare ca ai uitat de mine. Ma gandesc ca poate anul asta am fost indeajuns de cuminte incat sa nu uiti ca si eu te astept ca oricare  copil. Asa ca te rog tura asta sa nu ma mai faci sa plang, sa nu  imi mai aduci aminte de greselile facute in urma cu multi ani ,sa-mi ierti slabiciunile si sa imi iei amintirile urate inapoi.. Stiu ca ti-e greu pentru ca nu ai  putut sa ma ierti, dar ma vezi ca sufar si ar trebui sa ma si intelegi. Ca de fiecare Craciun devin melancolica. Imi fac un rezumat al vietii si constat ca nu m-am tinut de promisiunile facute anul trecut. Asa ca te rog, anul asta, sa imi aduci urmatoarele:
-putina incredere in mine
-un strop mai mult de speranta
-o idee mai multa fericire(se pare ca ma cam sari la acest capitol de multisor)
-iubire.
promit sa nu le risipesc ca altadata, sa le tin strans si sa nu le dau drumul niciodata.
Si daca treci si pe unde mi-a ramas sufletul, te rog sa vezi daca e bine, si  daca are cineva grija de el.

Rugaciune

Tu pleci, desi revii mereu in fata
Mi-e greu, atunci apari cu o povata.
Te simt desi pamantul ne desparte
Esti iar aici , desi departe.

Ma rog sa vina clipa cand  din cer
O sa-mi apara-un mesager
Sa-mi scrie in culori de foc,s-o iau din loc.
Ma chemi la tine,in sfarsit ,ce bucurie
A ta sa fiu, dar pe vecie
Din manunchi de rugaciune
Sa fim doar noi doi pe lume.

Ma rog la ceruri ,poate-oi sti
Cand clipa-ceea va veni.
Cand vei voi-nsfarsit ca-n rai,
pe mine sa ma ai.

Fabula-Vanatorului

Mai departe,intr-un crang
Sta un iepure natang,
De ce natang, vei intreba,
Pai nu fugea ,ci doar statea.
Contrariat, l-am intrebat,
De ce nu fuge pentru viata sa.
Cum as putea sa fug cand mor de dor
Sa-l intalnesc din nou pe vanator?
Un iepuras am fost si eu candva ,exact ca in povestea mea.
Si chiar de am crescut si nu-s natang
de vanator imi este dor mai mult ca orisicand.

Morala fabulei, veti intreba
Mereu va fi in viata mea ,un vanator cu pusca sa.
Ce nu-ntelege ca un iepure natang,
Din viata lui nu va fugi nicicand.

Semnat : IEPURELE


Si pentru ca iepurii de cele mai multe ori sunt fricosi al meu s-a gandit sa fie curajos si sa nu mai fie natang. Anii au trecut.....Continuarea?

Candva un iepure natang plangea de dor
de dorul crunt de vanator
dar acum e fericit,dor inca-i este dar e iubit
Si stie ca-ntr-o zi candva
Cu vanatorul va avea padurea sa....

Motive

Si totusi nu avem nevoie de un cataclism pentru a iubi viata. Trebuie doar sa constientizam ca suntem umani si ca putem muri oricand,ca viata se poate sfarsi fara sa fi trait cu adevarat.
Putem face din fiecare zi o incercare de a descoperi frumosul,
de a trai in armonie cu noi insine, putem sa descoperim viata,
in toate ipostazele ei,
putem lua de la inceput orice atata timp cat ne dorim acest lucru,
putem construi zgarie nori si darama munti,putem incerca sa ne iubim pe noi insine.
Motive, nu ne trebuie decat acela ca viata este prea scurta pentru a o risipi cu atata usurinta in van.

Un nou inceput

Se intampla cateodata in viata fiecaruia sa beneficieze de cate un dus rece emotional. In acel moment depinde cum il percepi, iti poate schimba viata in bine ,dar de cele mai multe ori in rau. Si totusi, exista un punct terminus pentru orice,desi ne trebuie ani si ani cateodata pana sa iesim din nebuloasa si sa ne trezim cu adevarat la realitate.
Incercam inca de cand  realizam ca avem constiinta sa ne croim un drum in viata ,cred ca toti au un ideal si un tel de urmat. pentru unii importanta este familia, pentru altii o cariera,eu de exemplu cand eram adolescenta as fi vrut sa devin cantareata.
Timpul trece, devenim adulti, cu responsabilitati, cu reguli de urmat. totutl face parte din ciclul normal al vietii.Dar se intampla uneori sa ne pierdem pe traseu. daca ai sta 5 minute in loc si ai face o radiografie emotionala ai vedea ca de multe ori cursul s-a schimbat. Am devenit altcineva, visurile s-au pierdut pe traseu,viata te-a ingenunchiat.
Si vine dusul.:)) Imi vei spune ca dus se face zilnic, stiu, dar eu am benefeciat de un alt fel de dus. E de ajuns sa fii intr-o pasa proasta, sa ai un 5 minute de sinceritate cu tine insuti si un prieten adevarat alaturi. Toate impreuna te dezbraca de anii de minciuna , de delasare si de ignoranta si iti pun pe tapet o noua fata a sufletului tau.
Ai iubit, ai avut incredere in cei de langa tine, timpul a trecut, oamenii s-au schimbat dar tu in continuare astepti sa fii inteles ,sa fii sprijinit,sa fii luat for granted, sa fii acceptat. Ceea ce nu ai reusit sa realizezi in atatia ani este ca D-zeu iti da , dar nu iti baga in traista. Ai avut un esec,e si vina ta.Nu ai reusit sa realizezi ce ti-ai propus, te-ai intrebat cat la suta e contributia ta inainte sa dai vina pe altul?
Suferi,esti trist, abatut, de ce nu iti curmi singur suferinta, crezi ca cel de alaturi, tocmai cel ce te face sa suferi va realiza candva asta?
In momentul in care radiografia iti dezvaluie mai multe coaste rupte,de vine e cel ce ti le-a rupt sau tu ca ai stat sa ti le rupa?
Ok, la prima poate te-a luat pe nepregatite, dar la urmatoarele?
Greseala noastra este ca facem compromisuri pentru orice, din obisnuinta, de frica, din comoditate, din lasitate. Greseste cel ce spune ca face compromisuri din dragoste.Dragostea este egoista,stiu, dar nu iubesti atunci cand vrei sa schimbi tot la persoana iubita. O iubesti tocmai pentru ca e asa, si ai iubi-o chiar daca ar fi asa.
Si pentru ca o data in viata la cei mai norocosi intervine dusul emotional,ne trezim la realitate, de parca ani de zile am trait intr-o ceata totala.
De ce am zis ca de cele mai multe ori acest dus ne face rau?
Sunt unii oameni care nu stiu ce sa faca cu el, cum sa il perceapa. Tea-i trezit, dar ai de gand sa faci ceva in privinta asta,sau te complaci mai departe in cotidianul tau nesatisfacator?
Ai avea curaj sa iti iei viata din nou in maini si sa te apuci sa lucrezi la capitolele deficitare?
As vrea sa cred ca acesta este un nou inceput. Ca ma scutur de toate amaraciunile si ca voi privi viata cu alti ochi de acum inainte. Sunt constienta ca e mult de lucru, ca trebuie timp,ideea este sa fii dispus sa faci ceva si pentru tine.
Asa ca ,daca ai sa treci vreodata prin asa ceva, multumeste-ti in gand ca ai prieteni adevarati alaturi care sa te sprijine, ca esti in sfarsit sincer cu tine insuti si ia viata de la capat,poate candva ,undeva, vei ajunge sa ai ce ti-ai dorit cu adevarat.Si nu uita, ca din dragoste, poti darama si muntii, poti zbura, poti deveni cineva.

Nicolae Iorga-Ci de-am fi singuri...

Ci, de-am fi singuri amândoi

Si nime sa ne asculte,

Uitându-ma în ochii tai,

Ti-as spune asa de multe...



Ar trece vremea si n'am sti

Ce e aceia vreme

Si n'ar fi nimene din vis

În lume sa ne cheme.



Am fi departe tare dusi,

Straini de lumea'ntreaga:

Pe vesnicie ti-as fi drag,

Tu vesnic mi-ai fi draga;



Cu sarutari am sterge'n ochi

A'lacrimilor urme,

Si cine oare s'a'ndura

Al nostru raiu sa-l curme?



Ti-as spune vorbe dulci încet:

Ca sa le-auzi mai bine,

Tot mai aproape ai pleca

Obrazul tau de mine.



Si-atuncea de ne-om saruta,

A cui sa fie vina?

Nici tu, ca nu ma auziai,

Nici eu n'oiu fi pricina.

Mananca, roaga-te, iubeste!

Ai sa spui ca nu am ce face si ca ma plictisesc. Nu este adevarat. As vrea sa impart cu tine putin din cotidianul meu, sa incerci sa ma cunosti si sa vezi daca te identifici putin in eul meu. Ti-ai facut vreodata o analiza a celor 24 de ore ce insumeaza o zi din viata ta?Ai putea sa imi spui cat la suta iti petreci facand ceva si pentru partea mai boema din tine?
Ne adancim din ce in ce mai mult in cotidian, in realitatea gri si apasatoare a luptei cu viata. Daca stai sa te gandesti, cat aloci unor lucruri minore ,necostisitoare dar esentiale?
Stii ar fi ca in reclama aceea siropoasa, sa te grabesti spre serviciu, sa pierzi autobuzul, sa inceapa sa ploua si tu sa te opresti in loc si sa dansezi in ploaie. Dar macar ai incercat vreodata?
Noi femeile, tinem mereu la infatisare, silueta, haine, pantofi,posete si lista continua la nesfarsit. Dar cand a fost ultima oara cand ai savurat cu adevarat ceva?Ma invitase cineva drag la o pizza zilele trecute si nu m-am dus. De atunci ma gandesc doar la pizza desi nu imi place. Cred ca ma gandesc de fapt la acea pizza alaturi de acea persoana draga mie.
Asa ca asculta de glasul interior! Nu iti refuza nici o mica si meschina placere, vei regreta, nu te costa decat putin timp din viata ta si bunavointa. O baie fierbinte, o muzica ametitoare, un masaj  cu persoana iubita, o plimbare la hranit de randunele in parc, o vizita la muzeu, un zambet curcubeului sau necunoscutului care te insoteste in fiecare zi in drumul tau, ia-le pe toate si nu le mai da drumul, sunt ale tale.
Daca simti ca te paraseste speranta, ROAGA-TE!
Lasa-ti deoparte toate grijile si ai incredere in ziua de maine. Ai incredere in tine si varsa-ti naduful undeva departe de cotidianul tau .Stii, chinezii aveau un copac al rautatilor, mergeau la el cand erau suparati si il garniseau cu toata rautatea din suflet dupa care plecau linistiti acasa. Tu, de ce nu ti-ai alege un astfel de copac? Acum, depinde ,daca esti prins in mijlocul capitalei sau alt oras  plin de betoane, alege-ti un stalp de telegraf, sunt o multime. Dar nu il confunda cu cineva drag, vei pierde mult. Priveste cu atentie la ce te supara si iti creaza o stare de nervozitate si elimina-le incetul cu incetul din viata ta. Iar cele bune, dubleaza-le! Hai ca stiu ca poti, trebuie doar sa vrei.
Si daca tot ai scapat de necazuri, lasa iubirea sa iti invadeze sufletul. Prinde zambetul celor din jurul tau si nu ii mai da drumul. Aduna-ti toata dragostea pe care canva ai lasat-o sa plece si infasoara-te in ea, senzatia este una unica. Relaxeaza-te, ai incredere in tine. Nu cauta fericirea, ea te va gasi pe tine.
iubeste si nu cauta tipare, vei gresi. Rebreanu spunea ca iubirea este pentru cei umili, cei mandri nu vor putea iubi niciodata.
 Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios.Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: aceasta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti, suferi, traiesti: iata troita iubirii
Asa ca lasa-ti sufletul sa iubeasca si nu te lasa prada amaraciunilor.
Nu uita ca viata este mult prea scurta  sa ti-o petreci intrebandu-te daca e bine ce faci. Inima nu va gresi niciodata.