La izvor

In a negurilor vreme ,
eu te simt mereu aproape
Cum ma iei incet in brate,
Si imi sufli tandre soapte.

Cum ma iei seara de seara
si ma duci langa izvor
si cu mainile caus
,imi speli ochi-ncetisor.

Si imi  spui ,nu plange doamna,
ca-s aici si nu mai plec,
si atunci cu multumire,
incet capul eu mi-l plec.

Si apoi cu fericire,
mana-n mana in zavoi,
Noi traim ,si toate rele
trec incet pe langa noi...

Iarna

E iarna si-ntr-un colt de suflet ti-am pastrat
Iubire pura ca zapada ce nime'n-a calcat
Ti-am impletit cununa de vise nesoptite,
Ca si padurea pe-nserate, cand toate-s adormite.

Si ti-am zidit din munca, din suferinta, din speranta,
Casuta visurilor tale, o noua viata,
Nu refuza feeria iernii ce-aduce primavara,
Caci peste frig, si ploi, si vant, veni-va vara iara...

Mie

Plangea tacut padurea, mai plange si acum
Ce crunt este destinul cand te-ai pierdut pe drum
Ca-n graba tineretii uitat-ai sa iubesti,
Si ai lasat in urma doar rani, sa le-adancesti...

Din tot ce-a fost din suflet tu ai ales doar scrum
Pacat ca n-ai stiut sa te opresti din drum
Si cat de multe lacrimi lasat-ai in urma ta
Cum poti sa mai traiesti, te vei putea ierta?

Durerea-i tot mai mare cand dorul te-a pierdut
Puteai sa uiti de toate, puteai, dar nu ai vrut
Crezut-ai ca in viata iti e iertat orice
Credeai ca poti de toate, din dragoste...

Dar asa-ti este viata ,sa suferi, sa iubesti...
iar cand plange padurea ,toate sa le platesti.