18 aprilie 2008
DOAR PENTRU TINE
mi -ai spus candva ca doare sa stii
ce minunat e soarele cand rasare
mi-e dor sa ma mai doara
sa vad cum rasare langa tine.
candva vei sti ca langa mine
erau cele mai frumoase rasarituri'
poate atunci vom prinde macar ultimul apus
Falticeni ,1997(pana la capatul lumii )
Drum spre lumina
"Judecata ochiului cantareste frumusetea"
Shakespeare
Orbecaim ani in sir in intunericul pe care singuri l-am ales sa ne fie scut. Incercand sa ne protejam de rautatea lumii ne facem singuri raul cel mai mare cu putinta:ne ascundem in intunericul ignorantei.
Deschide ochii si nu-ti fie teama sa traiesti:este viata.Nimic din ceea ce se intampla nu este la voia intamplarii, este destinul.Asa ca de ce sa-ti fie frica de ceva ce ti-a fost scris de la nastere? Ridica capul, priveste inainte, si vei vedea ca frumusetea vietii o faci tu. Nu exista nimic pe lumea asta care sa tu nu poti infrumuseta , sa nu poti indulci.O batalie pierduta nu trebuie sa te descurajeze , este parte din drumul catre succes, catre maturitate.
Ce poate fi mai frumos decat iubirea?Este un lucru minunat iubirea pune in miscare lumea, iubirea te face sa razi, sa plangi, sa vrei, sa doresti ,sa cauti.Iubirea este axul in jurul caruia se invart planetele, se misca soarele, se pierde luna.Rasaritul intodeauna este mai frumos langa persoana iubita,si apusul iti confera un sentiment de siguranta cand sunt doi.Mana in mana, de cate ori nu am privit pe malul marii magnifice rasarituri, nemaitinand cont de ceea ce se intampla in jurul nostru?
Oricine ar fi cel ce ne insoteste , nu are importanta, esti in doi si traiesti clipa.Si mai tarziu, cand vin din urma necazurile, despartirile si lacrimile ceea ce ramane sunt doar acele clipe superbe. Ceea ce ochii vad, inima nu uita. Atunci cand vedem in jur doar degradarea societatii, foamete si durere, inima plange si sufera. Dar de cate ori inocenta unui copil ,roua diminetii pe imaculatele petale ale unei flori nu tia-u facut inima sa tresare de bucurie si uimire.Raman uimita de cate ori in viata mea rasare pe neasteptate,un gand bun, o frantura de speranta, o raza de soare. Suparata, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si nu permit nimanui sa ma supere.Atunci pornesc intr-un periplu prin amintirile mele dragi si doar de mine stiute si realizez ca totusi nu totul este negru.,imi trag rasuflarea, ma opresc in loc , indiferent de unde ma aflu incerc sa gasesc ceva frumos.Si atunci, orice ar fi in fata ochilor mei capata o alta conotatie si ii caut esenta. Poti sa iti imaginezi ca simpla imagine a unui om pe strada ma poate face sa ma simt mai bine?Ma gandesc atunci ca alt suflet bate poate in acelasi fel ca al meu, ca , poate nu sunt singura in cautare de raspunsuri, ca poate am pereche ,si ca nu sunt o ciudata.Stiu ca ar fi fost mai bine sa fiu o persoana normala, fara atat de multe intrebari, fara atat de multe cautari, dar sufletul meu nu ma lasa sa vegetez ,constiinta nu-mi permite toleranta ,si atunci ma adancesc tot mai tare in necunoscut.Am sa inteleg poate la un moment dat ceea ce caut ,poat ca am sa si gasesc.Pana atunci traiesc.Si ma bucur ca pot sa fac acest lucru.Chiar daca am sa ajung la sfarsitul vietii mele sa constat ca am fugarit iluzii,voi parasi aceasta lume cu sufletul impacat ca macar am incercat.Pana atunci prietene, te las sa cauti ceea ce iti doresti de la viata.Si poate ca tu vei fi mai norocos decat mine si vei gasi.
Shakespeare
Orbecaim ani in sir in intunericul pe care singuri l-am ales sa ne fie scut. Incercand sa ne protejam de rautatea lumii ne facem singuri raul cel mai mare cu putinta:ne ascundem in intunericul ignorantei.
Deschide ochii si nu-ti fie teama sa traiesti:este viata.Nimic din ceea ce se intampla nu este la voia intamplarii, este destinul.Asa ca de ce sa-ti fie frica de ceva ce ti-a fost scris de la nastere? Ridica capul, priveste inainte, si vei vedea ca frumusetea vietii o faci tu. Nu exista nimic pe lumea asta care sa tu nu poti infrumuseta , sa nu poti indulci.O batalie pierduta nu trebuie sa te descurajeze , este parte din drumul catre succes, catre maturitate.
Ce poate fi mai frumos decat iubirea?Este un lucru minunat iubirea pune in miscare lumea, iubirea te face sa razi, sa plangi, sa vrei, sa doresti ,sa cauti.Iubirea este axul in jurul caruia se invart planetele, se misca soarele, se pierde luna.Rasaritul intodeauna este mai frumos langa persoana iubita,si apusul iti confera un sentiment de siguranta cand sunt doi.Mana in mana, de cate ori nu am privit pe malul marii magnifice rasarituri, nemaitinand cont de ceea ce se intampla in jurul nostru?
Oricine ar fi cel ce ne insoteste , nu are importanta, esti in doi si traiesti clipa.Si mai tarziu, cand vin din urma necazurile, despartirile si lacrimile ceea ce ramane sunt doar acele clipe superbe. Ceea ce ochii vad, inima nu uita. Atunci cand vedem in jur doar degradarea societatii, foamete si durere, inima plange si sufera. Dar de cate ori inocenta unui copil ,roua diminetii pe imaculatele petale ale unei flori nu tia-u facut inima sa tresare de bucurie si uimire.Raman uimita de cate ori in viata mea rasare pe neasteptate,un gand bun, o frantura de speranta, o raza de soare. Suparata, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si nu permit nimanui sa ma supere.Atunci pornesc intr-un periplu prin amintirile mele dragi si doar de mine stiute si realizez ca totusi nu totul este negru.,imi trag rasuflarea, ma opresc in loc , indiferent de unde ma aflu incerc sa gasesc ceva frumos.Si atunci, orice ar fi in fata ochilor mei capata o alta conotatie si ii caut esenta. Poti sa iti imaginezi ca simpla imagine a unui om pe strada ma poate face sa ma simt mai bine?Ma gandesc atunci ca alt suflet bate poate in acelasi fel ca al meu, ca , poate nu sunt singura in cautare de raspunsuri, ca poate am pereche ,si ca nu sunt o ciudata.Stiu ca ar fi fost mai bine sa fiu o persoana normala, fara atat de multe intrebari, fara atat de multe cautari, dar sufletul meu nu ma lasa sa vegetez ,constiinta nu-mi permite toleranta ,si atunci ma adancesc tot mai tare in necunoscut.Am sa inteleg poate la un moment dat ceea ce caut ,poat ca am sa si gasesc.Pana atunci traiesc.Si ma bucur ca pot sa fac acest lucru.Chiar daca am sa ajung la sfarsitul vietii mele sa constat ca am fugarit iluzii,voi parasi aceasta lume cu sufletul impacat ca macar am incercat.Pana atunci prietene, te las sa cauti ceea ce iti doresti de la viata.Si poate ca tu vei fi mai norocos decat mine si vei gasi.
PRIMAVARA
A venit in sfarsit primavara si pe meleagurile mele.Si in sufletul meu mare si gol.Pustiit de dorinte desarte , amagit cu vise, se obisnuise sa vegeteze in asteptare de vremuri mai bune.Deodata, stingher, a aparut dintr-un coltisor o raza de speranta.
Durerile cicatrizate i-au facut loc in speranta ca va fi veselie din nou in acel coltisor uitat de D-zeu.Incetul cu incetul, cu sovaieli,cu teama de nou, cu pasiune si cu nerabdare, raza a inlaturat toate gandurile triste si nepotrivite unui suflet atat de flamand de dragoste.Si atunci am avut pentru prima data asa zisul "orgasm intelectual".
Curios, nu? Cand traim din plin adolescenta credem ca dragoste inseamna o invalmaseala de dorinte trupesti extaz si si nebunie specifica varstei.Este frumos ,dar, ce pacat ca ajungem la un moment datsa constatam ca am fugit atata timp de lupta suprema cu maturitatea ca in cele din urma sa ne-o dorim ca pe cel mai de pret bun al nostru.
Copila fiind , am trecut prin toate etapele vietii de adolescent , am iubit , am suferit de dor, de placere, din nestiinta.Am incercat si marea si sarea si am ajuns in acest moment al vietii cand vreau sa incerc si uscatul.In sfarsit pot sa spun ca imi doresc ceva mai mult decat am avut pana acum si ceea ce e important, stiu ce vreau.
Iubesc. Florile, marea zbuciumata si sentimentul nedeslusit pe care mi -l ofera.Tandretea unei zile de primavara , cu vantul caldut ce -mi strabate pielea , provocandu-mi placere.noaptea cu umbrele alungite ce ma fac sa ma simt mai mare decat infinitul intuneric.Si nu in cele din urma, pe mine.
Zi de primavara.Alene vantul se coboara din inaltimi si mai ridica lin o frunza ratacita de luni de zile pe aleile orasului inca amortit de atata hibernare.Iubesc. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat cantecul iubirii?undeva, un pianist isi spune cu note tremuratoare povestea.Iubesc. Pe cel singur, pe cel trist, pe cel bolnav, pe necunoscutul care in fiecare dimineata ma petrece cu ochii tristi in drumul meu.Pe batrana care isi sterge o lacrima in coltul ochilor la amintirea vremurilor de mult apuse cand ii era mai bine. Iubesc si as vrea sa cuprind in dragostea mea tot universul asta , sa nu mai fie tristete si toata lumea sa fie la fel de fericita ca mine.dar iubirea este atat de mare incat doare. Doare atunci cand realizezi ca unicul sprijin pe care il poti acorda cuiva este o vorba buna , un gand curat, o lacrima de emotie ......iubirea doare atunci.Ce folos sa ne iubim semenii daca nu avem cum sa ii ajutam?
Nu stiu daca ai putea sa imi intelegi emotiile daca nu le-ai trait niciodata.Ne axam pe lucruri materiale cand ar trebui sa le vedem substratul.Fugim sa strangem o viata intreaga niste lucruri care creaza sentimentul de proprietate si nu luam nimic cu noi cand plecam .Si atunci de ce sa nu facem o bucurie celor din jur si sa impartim ceea ce avem atata timp cat ne putem delecta cu bucuria celui ce primeste?
Durerile cicatrizate i-au facut loc in speranta ca va fi veselie din nou in acel coltisor uitat de D-zeu.Incetul cu incetul, cu sovaieli,cu teama de nou, cu pasiune si cu nerabdare, raza a inlaturat toate gandurile triste si nepotrivite unui suflet atat de flamand de dragoste.Si atunci am avut pentru prima data asa zisul "orgasm intelectual".
Curios, nu? Cand traim din plin adolescenta credem ca dragoste inseamna o invalmaseala de dorinte trupesti extaz si si nebunie specifica varstei.Este frumos ,dar, ce pacat ca ajungem la un moment datsa constatam ca am fugit atata timp de lupta suprema cu maturitatea ca in cele din urma sa ne-o dorim ca pe cel mai de pret bun al nostru.
Copila fiind , am trecut prin toate etapele vietii de adolescent , am iubit , am suferit de dor, de placere, din nestiinta.Am incercat si marea si sarea si am ajuns in acest moment al vietii cand vreau sa incerc si uscatul.In sfarsit pot sa spun ca imi doresc ceva mai mult decat am avut pana acum si ceea ce e important, stiu ce vreau.
Iubesc. Florile, marea zbuciumata si sentimentul nedeslusit pe care mi -l ofera.Tandretea unei zile de primavara , cu vantul caldut ce -mi strabate pielea , provocandu-mi placere.noaptea cu umbrele alungite ce ma fac sa ma simt mai mare decat infinitul intuneric.Si nu in cele din urma, pe mine.
Zi de primavara.Alene vantul se coboara din inaltimi si mai ridica lin o frunza ratacita de luni de zile pe aleile orasului inca amortit de atata hibernare.Iubesc. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat cantecul iubirii?undeva, un pianist isi spune cu note tremuratoare povestea.Iubesc. Pe cel singur, pe cel trist, pe cel bolnav, pe necunoscutul care in fiecare dimineata ma petrece cu ochii tristi in drumul meu.Pe batrana care isi sterge o lacrima in coltul ochilor la amintirea vremurilor de mult apuse cand ii era mai bine. Iubesc si as vrea sa cuprind in dragostea mea tot universul asta , sa nu mai fie tristete si toata lumea sa fie la fel de fericita ca mine.dar iubirea este atat de mare incat doare. Doare atunci cand realizezi ca unicul sprijin pe care il poti acorda cuiva este o vorba buna , un gand curat, o lacrima de emotie ......iubirea doare atunci.Ce folos sa ne iubim semenii daca nu avem cum sa ii ajutam?
Nu stiu daca ai putea sa imi intelegi emotiile daca nu le-ai trait niciodata.Ne axam pe lucruri materiale cand ar trebui sa le vedem substratul.Fugim sa strangem o viata intreaga niste lucruri care creaza sentimentul de proprietate si nu luam nimic cu noi cand plecam .Si atunci de ce sa nu facem o bucurie celor din jur si sa impartim ceea ce avem atata timp cat ne putem delecta cu bucuria celui ce primeste?
Confesiune in fata oglinzii
Ce as putea sa-ti spun?ca …mi-e dor de viata , de lumina sufletului tau, de tine?
Pasesc pe o carare necunoscuta, incerc sa descifrez neantul.Unde te-ai ascuns?intind mainile in bezna ,dar mai tare se adanceste uitarea.e ca si cum as fugi dupa nori.
Imi trag rasuflarea si ma gandesc ca si maine e o zi.Cand poate ca va fi mai bine, cand poate ca voi putea sa adun intr-un manunchi toata dragostea de pe acest pamant sis a-mi umplu in sfarsit golul din suflet.
E si maine o zi….
Banal dar totusi doare.
A inceput cu un zambet aruncat intr-o doara.Inocent,zburdalnic zambet.Am crezut ca asa e tineretea.Cu fiori ce te doboara pana ajungi sa cersesti un zambet.M-am inselat.Incercand sa ne creem o imagine,incepem cu ce este mai simplu,cu sinceritatea.Emotiile puternice ce ne asalteaza ne fac sa credem ca nu a mai fost nimeni in situatia noastra si nici nu va mai fi.Cedam iun fata unor cuvinte bine spuse,unui gest menit sa cucereasca prin simplitatea lui, cedam crezand ca suntem cei mai tari.Ai simtit vreodata ca ti se cuvine totul , ca nu ai gresit cu nimic si ca de aceea esti mai presus de toate doar ptr ca iubesti sincer?
Atunci gresesti.la randul meu , daca ma gandesc , am facut acelasi lucru cu altcineva,cand déjà mi se cuibarise minciuna in suflet..
Ca o boala molipsitoare , luam de la cei care ne-au facut sa suferim doar ce este mai rau.Ne inchidem sufletul in urma unei deceptii si de cele mai multe ori lasam sa treaca pe langa noi ceea ce inseamna o dragoste adevarata.Am suferit, vom face la randul nostru pe cineva sa sufere.Se spune ca cel mai bine inveti din greselile tale.Dar continuarea? Ce inveti?Sa fii mai rec e, mai calculat , sa te gandesti de 10 ori inainte sa dai un Sarut , o floare…
Si atunci cum poti sa spui ca iubesti?
Iubesti ceea ce esti sau ceea ce te straduiesti sa fii?
Cand te uiti in oglinda te vezi pe tine sau vezi ceea ce ai construit dupa cateva batalii pierdute?Ceea ce faci ,faptele care te caracterizeaza sunt rezultatul unei munci asiduee in incercarea de a te incadra intr-un tipar facut de altii sau,pur si simplu,TRAIESTI?
Daca poti sa raspunzi la o intrebare fara sa te gandesti, atunci traiesti.Dar daca nu….
INTREBARE: de cate ori in viata ai simtit ca esti om?
Still missing you........
Falticeni 1999
Doru de Dor
DE CE PE LUME E UN SINGUR DOR
SI-I DORUL MEU DE TINE?
DE CE EU FARA TINE SIMT CA MOR?
CA NU-MI MAI CURGE SINGELE PRIN VINE?
DE CE IN NEGRUL INTUNERIC ,IAR SI IAR DE DOR IN PLEATA MAINILE-MI TRESAR?
GANDINDU-MA LA TINE
DE CE-S ATAT DE MULTE INTREBARI FARA RASPUNS?
DE CE?
LE –AM CAUTAT SAU M-AM ASCUNS?
Falticeni, 1998
Abonați-vă la:
Postări (Atom)