E vara.Incerc sa imi aduc aminte de verile copilariei mele, cand singura mea grija e de ce infloresc florile pentru ca mai apoi sa moara.franturi de amintiri ma indeaman la visare si sunt constienta ca am fost norocoasa sa am o copilarie atat de frumoasa si de senina.Inceputul fiecarei veri imi trezeste nostalgia ,stiu ca mai este putin si voi merge la ....cules de sanziene.oare cati dintre noi stiu sa deosebeasca gingasele flori ?De cate ori ati trecut pe langa ele, puzderie de manunchiuri pe marginea drumului fara sa le acordati nici o importanta?Sau aveti idee ce mununate povesti si basme se ascund in numele lor?
Ma numesc Sanziana si chiar daca imi place sa folosesc pseudonimul de Talida,sunt mandra ca am asa un nume.Inca de la nastere un om intelept,bunicul meu a spus ca voi fi putin mai altfel decat ceilalti si mi-a ales acest nume.Mi-e dor.De clipele din copilarie cand fascinata ascultam povestile bunicului cu Ilene Cosanzene, cu Dragaica si cu ielele rele, cu ursitoare care de care mai vestite.mi-e dor de ritualurile magice ,lasate mostenire de secole care se tineau in noaptea de Sanziene.Mi-e dor sa mai cred ca daca imi pun flori de sanziene sub perna in acea noapte voi visa pe cel ce ma iubeste.Si mi-e dor de exuberanta cu care credeam aceste lucruri, copila fiind, cand ma uitam in oglinda si ,blonda ca si florile de sanziene, imi spuneam ca sunt mai deosebita pentru ca port acest nume.
mi-e dor sa mai copilaresc pe minunatele dealuri intesate cu flori, sa ma arunt in iarba inalta si sa simt ca soarele ma insoteste in drumul meu.Asa ca, nu uitati, florile de sanziene nu sunt doar niste flori.Sunt o bucatica din mine, poate de aceea le iubesc atat de mult.
