Visand...

Sub stralucitorul astru,
eu te mangai pe obraz,
Rad, sunt foarte fericita,
ne-ndreptam incet spre iaz.

Cu pudoare-ncetisor,
imi dau haina jos ,usor...
Tu-mi saruti parul balai,
Fruntea,ochii...sunt in rai.

Tu tresari, ne canta-un nai
Si in apa cea lucie,
ne iubim o vesnicie

La sfarsit, luna coboara,
tu ma tii de subtioara,
si iti spun: acum sunt bine
stiu ca ma iubesti pe mine...

Lumini de vesnicie

E noapte, te port in visul meu,
Si luna se rasfrange in odaie,
Mi-e gandul doar la ora cea tarzie,
Cand eu plangeam la pieptul tau...

In brate ma tineai ,si lumea toata
De dorul nerostit plangea,
Si din calculator o melodie trista,
In taina noastra de iubire ne-nsotea...

Tu mi-ai aprins lumini de vesnicie,
le-ai risipit alene-n jurul meu,
Si atuncea am stiut ca pe vecie,
vei fi lumina sufletului meu

Plangeam, dar eu plangeam de bucurie
Cuvinte nu puteam din suflet sa-ti aduc
Dar mai plangeam caci stiu ca pe vecie
Mereu pe drumul tau as vrea s-apuc...

Lacrimi de iepuras

Am vrut mereu sa imi fac un tatuaj ,nu pot sa spun ca  din comoditate ci din frica nu mi l-am facut. mereu m-am intrebat cum ar fi trebuit sa fie, dar gandul ca nu voi gasi nicicand tatuajul perfect m-a facut sa-mi accentuez frica si sa renunt. Dupa ani si ani , am intalnit un clovn,si atunci am desoperit si tatuajele perfecte.

O lacrima, pentru ca sufletul meu plange si un iepuras, exact ca in povestea mea. Va las pe voi sa vedeti daca am ales locurile perfecte.eu am fost ca un copil care pentru prima data trage clopotele si e prins...

Cu bratele deschise

Am capatat in ultima vreme un obicei, destul de interesant, as zice  eu. Am invatat sa respir pozitiv, sa ma opresc pentru doua secunde in loc si ,oriunde as fi, sa incerc sa inteleg tot ceea ce ma inconjoara. Si chiar daca in zona noastra este o iarna destul de inversunata, cu geruri si vanturi aspre, m-am obisnuit ca atunci cand sunt suparata, abatuta, sau pur si simplu confuza, sa fac o plimbare cu mine insami la ceas de seara. Astazi ,a fost o zi ca oricare alta, cu multa incarcatura emotionala. Nu cred ca  eu am avut vreo data zile banale, zile fara insemnatate. M-am imbracat bine si sub protectia anonimului, am facut un tur de orizont. Stii, orizontul este mereu acolo unde vrem noi sa fie, mereu linia sa va fi atat de departe sau de aproape pe cat o facem noi sa fie. Cu pasi marunti, scartaitul zapezii sub greutatea bocancului nu era tulburata decat de veselia grupurilor razlete de tineri ce deocamdata nu au alta grija decat aceea de a descoperi viata.
melancolica din mine tanjea in acele momente dupa zapada tineretilor mele, pe cand adultul cauta un coltisor neatins pe care sa il fac doar al meu, chiar daca pentru cateva clipe.
Mi-am facut mainile caus si le-am umplut de mii de fulgi stralucitori, este o senzatie extraordinara. Si pentru ca mi-am dorit mereu sa fac asta, mi-am cufundat fata in sclipirile de gheta, si pentru o clipa simturile mi-au amortit si am uitat cine sunt si de ce ma aflu acolo. As fi vrut sa imortalizez pentru eternitate acel moment si sa nu mai simt nimic. Dar , fulgii sunt ca mine, incercand sa ii strangi in mana si sa ii pastrezi intr-un mediu care nu li se potriveste, se topesc, dispar si in urma ramane rau de gheata, lacrimi din cer.Iar eu nu pot sa fac rau nici macar unui fulg...asa ca mi-am deschis palmele sufletului si am aruncat in patru zari nestematele din palmele mele.
Au zburat manate de dorul de casa , in intuneric , as fi vrut sa ma contopesc si eu cu ele si sa zbor...
Ma gandesc cu resemnare ca va mai fi iarna , in sufletul meu si pe pamant, si ca ciclul vietii ne va aduce mereu primavara in viata, pentru a nu suferi mult de dorul fulgilor de nea....