te-ai intrebat vreodata de ce ironia sortii ne face sa comitem de fiecare data aceeasi greseala,netinand cont de suferinta pe care o traim mereu, din ce in ce mai profunda, mai adanca si mai ucigatoare?
Spui la un moment dat : de ajuns, nu mai vreau, voi sti sa fiu puternica , sa nu mai sufar din acest motiv, voi incerca sa invat si pe cei din jur ca nu e bine sau ca e prea trist.....
Te inchizi intr-un cocon, vegetezi ani in sir spunandu-ti ca ai reusit sa invingi in lupta cu viata, dar ceea ce nu stii este ca ciclul vietii se repeta la nesfarsit , ca la un moment dat vei face aceeasi greseala care , pe cat de dureroasa , la fel de mult te umple din nou de zambetul acela sagalnic la amintirea unui secret doar de tine stiut.Si atunci , cu constiinta ca vei suferi din nou, dar cu zambetul pe buze ,comiti aceeasi iremediabila dar suava greseala. Astepti ziua aceea cu nerabdare chiar daca stii ca sunt numarate clipele pana cand vei primi pedeapsa.....Te rog sa nu ma intelegi gresit prietene, sunt doar un suflet care isi doreste sa sufere din greseala de a fi dorit sa traiasca....as vrea sa simt ca traiesc.... oare tu nu? Te plafonezi in spatele unei masti si crezi ca ai schimbat ceva, ca ai dat totul pe rutina, dar doar tu stii ca nu e asa.....orice ai fi incercat sa ascunzi, va iesi la suprafata.....ti-am spus...nu se poate sa stergi cu buretele ceea ce ai fost, vei fi mereu acelasi, doar sub alta forma.Esti predestinat,dar inca nu vrei sa recunosti.
24 aprilie 2008
21 aprilie 2008
you'll never get to heaven if you're afraid of getting high...
Incerc sa adorm , dar somnul nu se prinde de mine. Ma gandesc la strazile pustii, strabatute doar de vantul bland de primavara. Sunt trista. As vrea sa fiu in fiecare loc si niciunde in acelasi timp, constienta si totusi fara sa -mi dau seama de sentimentul asta de solitudine care ma framanta. Imi indrept atentia spre patul gol, care nu mai pastreaza nici o urma a celei ce am fost, fara sa intuiesc cum va fi de acum in colo.Nu ma multumesc cu gandul acesta ,stii, ar fi trebuit sa fiu pe taramul viselor acum. As vrea sa ma opresc din loc, sa trag aer adanc in piept pana simt ca explodez de atata oxigen, si sa ma intorc in timp pana in momentul in care as fi adormit fara sa am nevoie de acel ceva in visele mele.
Ma abandonez realitatii, mereu am pastrat o doza de luciditate in toata nebunia asta.Mi-e dor. De ceea ce eram candva, de visurile pe care le aveam, de rascrucile in care poate ca nu am facut alegerea cea mai buna
.O parte din mine tinde sa ma certe pentru ca nu sunt multumita. Te inseli, spune partea mai boema, sunt multumita , dar in acelasi timp vreau....Vreau sa ajung sa pot spune ca viata nu se rezuma la o insiruire de actiuni cotidiene,un amalgam bine stabilit de activitati casnice.Tu, prietenul meu de dincolo de lumi, poate ca intelegi.Ai spune ca nu e usor ,ca viata doare in toata splendoarea ei si ca suntem vinovati de toata frumusetea de pe aceasta lume.Ca suma faptelor noastre ne aduce un plus sau un minus de liniste sufleteasca, ca dorind mai mult obtinem tot mai putin.Mi-ai spune ca frica de inaltimi nu ne face mai curajosi cand mergem cu liftul ci mai inhibati.Mi-e dor sa merg cu liftul, sa -mi fie frica de inaltime si sa tremur totusi de nerabdare sa vad ce ma asteapta la ultimul etaj.Sa sper ca odata deschizandu-se usile, voi gasi dincolo de ele tot ceea ce ma indeamna la mai mult.Mi-e frica ca , in timp, mergand cu liftul nu imi va mai fi frica de inaltimi.Ma doare gandul ca ,in ton cu vremurile, acoperit de praful obisnuintei, va disparea acel ceva din mine care ma face sa ma consider mai speciala.E durerea de a sti ca s-ar putea sa nu pot sa las nimic in urma mea, sa ma complac in banalul circuit al vietii care ne duce pasii negresit spre plafonare.
De aceea, in miez de noapte , cand ar trebui sa dorm, incerc sa caut printre stele steaua mea.Poate ca inca mai licareste asteptand sa ii confer un plus de stralucire, sau poate ca a adormit de atata asteptare. Daca o vedeti, sunati-ma.Voi sti sa o recunosc din mii de alte stele.
Ma abandonez realitatii, mereu am pastrat o doza de luciditate in toata nebunia asta.Mi-e dor. De ceea ce eram candva, de visurile pe care le aveam, de rascrucile in care poate ca nu am facut alegerea cea mai buna
.O parte din mine tinde sa ma certe pentru ca nu sunt multumita. Te inseli, spune partea mai boema, sunt multumita , dar in acelasi timp vreau....Vreau sa ajung sa pot spune ca viata nu se rezuma la o insiruire de actiuni cotidiene,un amalgam bine stabilit de activitati casnice.Tu, prietenul meu de dincolo de lumi, poate ca intelegi.Ai spune ca nu e usor ,ca viata doare in toata splendoarea ei si ca suntem vinovati de toata frumusetea de pe aceasta lume.Ca suma faptelor noastre ne aduce un plus sau un minus de liniste sufleteasca, ca dorind mai mult obtinem tot mai putin.Mi-ai spune ca frica de inaltimi nu ne face mai curajosi cand mergem cu liftul ci mai inhibati.Mi-e dor sa merg cu liftul, sa -mi fie frica de inaltime si sa tremur totusi de nerabdare sa vad ce ma asteapta la ultimul etaj.Sa sper ca odata deschizandu-se usile, voi gasi dincolo de ele tot ceea ce ma indeamna la mai mult.Mi-e frica ca , in timp, mergand cu liftul nu imi va mai fi frica de inaltimi.Ma doare gandul ca ,in ton cu vremurile, acoperit de praful obisnuintei, va disparea acel ceva din mine care ma face sa ma consider mai speciala.E durerea de a sti ca s-ar putea sa nu pot sa las nimic in urma mea, sa ma complac in banalul circuit al vietii care ne duce pasii negresit spre plafonare.
De aceea, in miez de noapte , cand ar trebui sa dorm, incerc sa caut printre stele steaua mea.Poate ca inca mai licareste asteptand sa ii confer un plus de stralucire, sau poate ca a adormit de atata asteptare. Daca o vedeti, sunati-ma.Voi sti sa o recunosc din mii de alte stele.
20 aprilie 2008
Flori de sanziene
E vara.Incerc sa imi aduc aminte de verile copilariei mele, cand singura mea grija e de ce infloresc florile pentru ca mai apoi sa moara.franturi de amintiri ma indeaman la visare si sunt constienta ca am fost norocoasa sa am o copilarie atat de frumoasa si de senina.Inceputul fiecarei veri imi trezeste nostalgia ,stiu ca mai este putin si voi merge la ....cules de sanziene.oare cati dintre noi stiu sa deosebeasca gingasele flori ?De cate ori ati trecut pe langa ele, puzderie de manunchiuri pe marginea drumului fara sa le acordati nici o importanta?Sau aveti idee ce mununate povesti si basme se ascund in numele lor?
Ma numesc Sanziana si chiar daca imi place sa folosesc pseudonimul de Talida,sunt mandra ca am asa un nume.Inca de la nastere un om intelept,bunicul meu a spus ca voi fi putin mai altfel decat ceilalti si mi-a ales acest nume.Mi-e dor.De clipele din copilarie cand fascinata ascultam povestile bunicului cu Ilene Cosanzene, cu Dragaica si cu ielele rele, cu ursitoare care de care mai vestite.mi-e dor de ritualurile magice ,lasate mostenire de secole care se tineau in noaptea de Sanziene.Mi-e dor sa mai cred ca daca imi pun flori de sanziene sub perna in acea noapte voi visa pe cel ce ma iubeste.Si mi-e dor de exuberanta cu care credeam aceste lucruri, copila fiind, cand ma uitam in oglinda si ,blonda ca si florile de sanziene, imi spuneam ca sunt mai deosebita pentru ca port acest nume.
mi-e dor sa mai copilaresc pe minunatele dealuri intesate cu flori, sa ma arunt in iarba inalta si sa simt ca soarele ma insoteste in drumul meu.Asa ca, nu uitati, florile de sanziene nu sunt doar niste flori.Sunt o bucatica din mine, poate de aceea le iubesc atat de mult.
Ma numesc Sanziana si chiar daca imi place sa folosesc pseudonimul de Talida,sunt mandra ca am asa un nume.Inca de la nastere un om intelept,bunicul meu a spus ca voi fi putin mai altfel decat ceilalti si mi-a ales acest nume.Mi-e dor.De clipele din copilarie cand fascinata ascultam povestile bunicului cu Ilene Cosanzene, cu Dragaica si cu ielele rele, cu ursitoare care de care mai vestite.mi-e dor de ritualurile magice ,lasate mostenire de secole care se tineau in noaptea de Sanziene.Mi-e dor sa mai cred ca daca imi pun flori de sanziene sub perna in acea noapte voi visa pe cel ce ma iubeste.Si mi-e dor de exuberanta cu care credeam aceste lucruri, copila fiind, cand ma uitam in oglinda si ,blonda ca si florile de sanziene, imi spuneam ca sunt mai deosebita pentru ca port acest nume.
mi-e dor sa mai copilaresc pe minunatele dealuri intesate cu flori, sa ma arunt in iarba inalta si sa simt ca soarele ma insoteste in drumul meu.Asa ca, nu uitati, florile de sanziene nu sunt doar niste flori.Sunt o bucatica din mine, poate de aceea le iubesc atat de mult.
19 aprilie 2008
C'EST SI BON!
Muzica ametitoare ,ma corupi la visare ,imi provoci senzatii de ciuda.As dori sa ma intorc in timp,sa fiu o particica din lumea lui Louis Armstrong, sa traiesc viata la maxim,fara constrangeri si fara prejudecati.Sa ma las purtata de tumultul vietii in directii nestiute de mine, sa gust surprizele timpului.As fi o dansatoare neobosita pe ringurile zbuciumatei perioade de dupa razboi, avida dupa putina dragoste, fara sa ma gandesc la ziua de maine,fara sa ma tem ca voi muri fara sa-mi fi trait viata.
Asa , nu pot decat sa visez, sa caut mereu ce nu voi gasi niciodata,sa fur crampeie din amintirile altcuiva,sa-mi fie ciuda de ceea ce au altii, si sa nu-mi ajunga niciodata ce am acum.Macar , lasa-ma sa visez, sa nu sufar la gandul ca , poate, am pierdut ceva ce mi se cuvenea.Este atat de bine, sa visezi ore in sir, sa fii altcineva, sa nu te doara viata.Cand te lasi purtat de muzica totul este atat de frumos....Un sarut pe care se construiesc vise te obliga la o intelegere tacita a vietii.E normal sa fii om, dar e si mai si sa inveti sa fii.Ceea ce realizam prin munca e fmai frumos si tine mai mult.Eu am construit o lume de vis care imi apartine numai mie,si e super sentimentul de apartenenta intr-o lume numai a mea.Ai sa spui, prietene, ca sunt nebuna. De aceea am vrut sa impart cu tine lumea mea.si daca gresesc, te las pe tine sa hotarasti asta.Pana atunci ma adancesc in incomodul scaun de birou si ma las purtata de Louis Armstrong in magnifica lui lume.
Asa , nu pot decat sa visez, sa caut mereu ce nu voi gasi niciodata,sa fur crampeie din amintirile altcuiva,sa-mi fie ciuda de ceea ce au altii, si sa nu-mi ajunga niciodata ce am acum.Macar , lasa-ma sa visez, sa nu sufar la gandul ca , poate, am pierdut ceva ce mi se cuvenea.Este atat de bine, sa visezi ore in sir, sa fii altcineva, sa nu te doara viata.Cand te lasi purtat de muzica totul este atat de frumos....Un sarut pe care se construiesc vise te obliga la o intelegere tacita a vietii.E normal sa fii om, dar e si mai si sa inveti sa fii.Ceea ce realizam prin munca e fmai frumos si tine mai mult.Eu am construit o lume de vis care imi apartine numai mie,si e super sentimentul de apartenenta intr-o lume numai a mea.Ai sa spui, prietene, ca sunt nebuna. De aceea am vrut sa impart cu tine lumea mea.si daca gresesc, te las pe tine sa hotarasti asta.Pana atunci ma adancesc in incomodul scaun de birou si ma las purtata de Louis Armstrong in magnifica lui lume.
18 aprilie 2008
DOAR PENTRU TINE
mi -ai spus candva ca doare sa stii
ce minunat e soarele cand rasare
mi-e dor sa ma mai doara
sa vad cum rasare langa tine.
candva vei sti ca langa mine
erau cele mai frumoase rasarituri'
poate atunci vom prinde macar ultimul apus
Falticeni ,1997(pana la capatul lumii )
Drum spre lumina
"Judecata ochiului cantareste frumusetea"
Shakespeare
Orbecaim ani in sir in intunericul pe care singuri l-am ales sa ne fie scut. Incercand sa ne protejam de rautatea lumii ne facem singuri raul cel mai mare cu putinta:ne ascundem in intunericul ignorantei.
Deschide ochii si nu-ti fie teama sa traiesti:este viata.Nimic din ceea ce se intampla nu este la voia intamplarii, este destinul.Asa ca de ce sa-ti fie frica de ceva ce ti-a fost scris de la nastere? Ridica capul, priveste inainte, si vei vedea ca frumusetea vietii o faci tu. Nu exista nimic pe lumea asta care sa tu nu poti infrumuseta , sa nu poti indulci.O batalie pierduta nu trebuie sa te descurajeze , este parte din drumul catre succes, catre maturitate.
Ce poate fi mai frumos decat iubirea?Este un lucru minunat iubirea pune in miscare lumea, iubirea te face sa razi, sa plangi, sa vrei, sa doresti ,sa cauti.Iubirea este axul in jurul caruia se invart planetele, se misca soarele, se pierde luna.Rasaritul intodeauna este mai frumos langa persoana iubita,si apusul iti confera un sentiment de siguranta cand sunt doi.Mana in mana, de cate ori nu am privit pe malul marii magnifice rasarituri, nemaitinand cont de ceea ce se intampla in jurul nostru?
Oricine ar fi cel ce ne insoteste , nu are importanta, esti in doi si traiesti clipa.Si mai tarziu, cand vin din urma necazurile, despartirile si lacrimile ceea ce ramane sunt doar acele clipe superbe. Ceea ce ochii vad, inima nu uita. Atunci cand vedem in jur doar degradarea societatii, foamete si durere, inima plange si sufera. Dar de cate ori inocenta unui copil ,roua diminetii pe imaculatele petale ale unei flori nu tia-u facut inima sa tresare de bucurie si uimire.Raman uimita de cate ori in viata mea rasare pe neasteptate,un gand bun, o frantura de speranta, o raza de soare. Suparata, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si nu permit nimanui sa ma supere.Atunci pornesc intr-un periplu prin amintirile mele dragi si doar de mine stiute si realizez ca totusi nu totul este negru.,imi trag rasuflarea, ma opresc in loc , indiferent de unde ma aflu incerc sa gasesc ceva frumos.Si atunci, orice ar fi in fata ochilor mei capata o alta conotatie si ii caut esenta. Poti sa iti imaginezi ca simpla imagine a unui om pe strada ma poate face sa ma simt mai bine?Ma gandesc atunci ca alt suflet bate poate in acelasi fel ca al meu, ca , poate nu sunt singura in cautare de raspunsuri, ca poate am pereche ,si ca nu sunt o ciudata.Stiu ca ar fi fost mai bine sa fiu o persoana normala, fara atat de multe intrebari, fara atat de multe cautari, dar sufletul meu nu ma lasa sa vegetez ,constiinta nu-mi permite toleranta ,si atunci ma adancesc tot mai tare in necunoscut.Am sa inteleg poate la un moment dat ceea ce caut ,poat ca am sa si gasesc.Pana atunci traiesc.Si ma bucur ca pot sa fac acest lucru.Chiar daca am sa ajung la sfarsitul vietii mele sa constat ca am fugarit iluzii,voi parasi aceasta lume cu sufletul impacat ca macar am incercat.Pana atunci prietene, te las sa cauti ceea ce iti doresti de la viata.Si poate ca tu vei fi mai norocos decat mine si vei gasi.
Shakespeare
Orbecaim ani in sir in intunericul pe care singuri l-am ales sa ne fie scut. Incercand sa ne protejam de rautatea lumii ne facem singuri raul cel mai mare cu putinta:ne ascundem in intunericul ignorantei.
Deschide ochii si nu-ti fie teama sa traiesti:este viata.Nimic din ceea ce se intampla nu este la voia intamplarii, este destinul.Asa ca de ce sa-ti fie frica de ceva ce ti-a fost scris de la nastere? Ridica capul, priveste inainte, si vei vedea ca frumusetea vietii o faci tu. Nu exista nimic pe lumea asta care sa tu nu poti infrumuseta , sa nu poti indulci.O batalie pierduta nu trebuie sa te descurajeze , este parte din drumul catre succes, catre maturitate.
Ce poate fi mai frumos decat iubirea?Este un lucru minunat iubirea pune in miscare lumea, iubirea te face sa razi, sa plangi, sa vrei, sa doresti ,sa cauti.Iubirea este axul in jurul caruia se invart planetele, se misca soarele, se pierde luna.Rasaritul intodeauna este mai frumos langa persoana iubita,si apusul iti confera un sentiment de siguranta cand sunt doi.Mana in mana, de cate ori nu am privit pe malul marii magnifice rasarituri, nemaitinand cont de ceea ce se intampla in jurul nostru?
Oricine ar fi cel ce ne insoteste , nu are importanta, esti in doi si traiesti clipa.Si mai tarziu, cand vin din urma necazurile, despartirile si lacrimile ceea ce ramane sunt doar acele clipe superbe. Ceea ce ochii vad, inima nu uita. Atunci cand vedem in jur doar degradarea societatii, foamete si durere, inima plange si sufera. Dar de cate ori inocenta unui copil ,roua diminetii pe imaculatele petale ale unei flori nu tia-u facut inima sa tresare de bucurie si uimire.Raman uimita de cate ori in viata mea rasare pe neasteptate,un gand bun, o frantura de speranta, o raza de soare. Suparata, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si nu permit nimanui sa ma supere.Atunci pornesc intr-un periplu prin amintirile mele dragi si doar de mine stiute si realizez ca totusi nu totul este negru.,imi trag rasuflarea, ma opresc in loc , indiferent de unde ma aflu incerc sa gasesc ceva frumos.Si atunci, orice ar fi in fata ochilor mei capata o alta conotatie si ii caut esenta. Poti sa iti imaginezi ca simpla imagine a unui om pe strada ma poate face sa ma simt mai bine?Ma gandesc atunci ca alt suflet bate poate in acelasi fel ca al meu, ca , poate nu sunt singura in cautare de raspunsuri, ca poate am pereche ,si ca nu sunt o ciudata.Stiu ca ar fi fost mai bine sa fiu o persoana normala, fara atat de multe intrebari, fara atat de multe cautari, dar sufletul meu nu ma lasa sa vegetez ,constiinta nu-mi permite toleranta ,si atunci ma adancesc tot mai tare in necunoscut.Am sa inteleg poate la un moment dat ceea ce caut ,poat ca am sa si gasesc.Pana atunci traiesc.Si ma bucur ca pot sa fac acest lucru.Chiar daca am sa ajung la sfarsitul vietii mele sa constat ca am fugarit iluzii,voi parasi aceasta lume cu sufletul impacat ca macar am incercat.Pana atunci prietene, te las sa cauti ceea ce iti doresti de la viata.Si poate ca tu vei fi mai norocos decat mine si vei gasi.
PRIMAVARA
A venit in sfarsit primavara si pe meleagurile mele.Si in sufletul meu mare si gol.Pustiit de dorinte desarte , amagit cu vise, se obisnuise sa vegeteze in asteptare de vremuri mai bune.Deodata, stingher, a aparut dintr-un coltisor o raza de speranta.
Durerile cicatrizate i-au facut loc in speranta ca va fi veselie din nou in acel coltisor uitat de D-zeu.Incetul cu incetul, cu sovaieli,cu teama de nou, cu pasiune si cu nerabdare, raza a inlaturat toate gandurile triste si nepotrivite unui suflet atat de flamand de dragoste.Si atunci am avut pentru prima data asa zisul "orgasm intelectual".
Curios, nu? Cand traim din plin adolescenta credem ca dragoste inseamna o invalmaseala de dorinte trupesti extaz si si nebunie specifica varstei.Este frumos ,dar, ce pacat ca ajungem la un moment datsa constatam ca am fugit atata timp de lupta suprema cu maturitatea ca in cele din urma sa ne-o dorim ca pe cel mai de pret bun al nostru.
Copila fiind , am trecut prin toate etapele vietii de adolescent , am iubit , am suferit de dor, de placere, din nestiinta.Am incercat si marea si sarea si am ajuns in acest moment al vietii cand vreau sa incerc si uscatul.In sfarsit pot sa spun ca imi doresc ceva mai mult decat am avut pana acum si ceea ce e important, stiu ce vreau.
Iubesc. Florile, marea zbuciumata si sentimentul nedeslusit pe care mi -l ofera.Tandretea unei zile de primavara , cu vantul caldut ce -mi strabate pielea , provocandu-mi placere.noaptea cu umbrele alungite ce ma fac sa ma simt mai mare decat infinitul intuneric.Si nu in cele din urma, pe mine.
Zi de primavara.Alene vantul se coboara din inaltimi si mai ridica lin o frunza ratacita de luni de zile pe aleile orasului inca amortit de atata hibernare.Iubesc. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat cantecul iubirii?undeva, un pianist isi spune cu note tremuratoare povestea.Iubesc. Pe cel singur, pe cel trist, pe cel bolnav, pe necunoscutul care in fiecare dimineata ma petrece cu ochii tristi in drumul meu.Pe batrana care isi sterge o lacrima in coltul ochilor la amintirea vremurilor de mult apuse cand ii era mai bine. Iubesc si as vrea sa cuprind in dragostea mea tot universul asta , sa nu mai fie tristete si toata lumea sa fie la fel de fericita ca mine.dar iubirea este atat de mare incat doare. Doare atunci cand realizezi ca unicul sprijin pe care il poti acorda cuiva este o vorba buna , un gand curat, o lacrima de emotie ......iubirea doare atunci.Ce folos sa ne iubim semenii daca nu avem cum sa ii ajutam?
Nu stiu daca ai putea sa imi intelegi emotiile daca nu le-ai trait niciodata.Ne axam pe lucruri materiale cand ar trebui sa le vedem substratul.Fugim sa strangem o viata intreaga niste lucruri care creaza sentimentul de proprietate si nu luam nimic cu noi cand plecam .Si atunci de ce sa nu facem o bucurie celor din jur si sa impartim ceea ce avem atata timp cat ne putem delecta cu bucuria celui ce primeste?
Durerile cicatrizate i-au facut loc in speranta ca va fi veselie din nou in acel coltisor uitat de D-zeu.Incetul cu incetul, cu sovaieli,cu teama de nou, cu pasiune si cu nerabdare, raza a inlaturat toate gandurile triste si nepotrivite unui suflet atat de flamand de dragoste.Si atunci am avut pentru prima data asa zisul "orgasm intelectual".
Curios, nu? Cand traim din plin adolescenta credem ca dragoste inseamna o invalmaseala de dorinte trupesti extaz si si nebunie specifica varstei.Este frumos ,dar, ce pacat ca ajungem la un moment datsa constatam ca am fugit atata timp de lupta suprema cu maturitatea ca in cele din urma sa ne-o dorim ca pe cel mai de pret bun al nostru.
Copila fiind , am trecut prin toate etapele vietii de adolescent , am iubit , am suferit de dor, de placere, din nestiinta.Am incercat si marea si sarea si am ajuns in acest moment al vietii cand vreau sa incerc si uscatul.In sfarsit pot sa spun ca imi doresc ceva mai mult decat am avut pana acum si ceea ce e important, stiu ce vreau.
Iubesc. Florile, marea zbuciumata si sentimentul nedeslusit pe care mi -l ofera.Tandretea unei zile de primavara , cu vantul caldut ce -mi strabate pielea , provocandu-mi placere.noaptea cu umbrele alungite ce ma fac sa ma simt mai mare decat infinitul intuneric.Si nu in cele din urma, pe mine.
Zi de primavara.Alene vantul se coboara din inaltimi si mai ridica lin o frunza ratacita de luni de zile pe aleile orasului inca amortit de atata hibernare.Iubesc. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decat cantecul iubirii?undeva, un pianist isi spune cu note tremuratoare povestea.Iubesc. Pe cel singur, pe cel trist, pe cel bolnav, pe necunoscutul care in fiecare dimineata ma petrece cu ochii tristi in drumul meu.Pe batrana care isi sterge o lacrima in coltul ochilor la amintirea vremurilor de mult apuse cand ii era mai bine. Iubesc si as vrea sa cuprind in dragostea mea tot universul asta , sa nu mai fie tristete si toata lumea sa fie la fel de fericita ca mine.dar iubirea este atat de mare incat doare. Doare atunci cand realizezi ca unicul sprijin pe care il poti acorda cuiva este o vorba buna , un gand curat, o lacrima de emotie ......iubirea doare atunci.Ce folos sa ne iubim semenii daca nu avem cum sa ii ajutam?
Nu stiu daca ai putea sa imi intelegi emotiile daca nu le-ai trait niciodata.Ne axam pe lucruri materiale cand ar trebui sa le vedem substratul.Fugim sa strangem o viata intreaga niste lucruri care creaza sentimentul de proprietate si nu luam nimic cu noi cand plecam .Si atunci de ce sa nu facem o bucurie celor din jur si sa impartim ceea ce avem atata timp cat ne putem delecta cu bucuria celui ce primeste?
Confesiune in fata oglinzii
Ce as putea sa-ti spun?ca …mi-e dor de viata , de lumina sufletului tau, de tine?
Pasesc pe o carare necunoscuta, incerc sa descifrez neantul.Unde te-ai ascuns?intind mainile in bezna ,dar mai tare se adanceste uitarea.e ca si cum as fugi dupa nori.
Imi trag rasuflarea si ma gandesc ca si maine e o zi.Cand poate ca va fi mai bine, cand poate ca voi putea sa adun intr-un manunchi toata dragostea de pe acest pamant sis a-mi umplu in sfarsit golul din suflet.
E si maine o zi….
Banal dar totusi doare.
A inceput cu un zambet aruncat intr-o doara.Inocent,zburdalnic zambet.Am crezut ca asa e tineretea.Cu fiori ce te doboara pana ajungi sa cersesti un zambet.M-am inselat.Incercand sa ne creem o imagine,incepem cu ce este mai simplu,cu sinceritatea.Emotiile puternice ce ne asalteaza ne fac sa credem ca nu a mai fost nimeni in situatia noastra si nici nu va mai fi.Cedam iun fata unor cuvinte bine spuse,unui gest menit sa cucereasca prin simplitatea lui, cedam crezand ca suntem cei mai tari.Ai simtit vreodata ca ti se cuvine totul , ca nu ai gresit cu nimic si ca de aceea esti mai presus de toate doar ptr ca iubesti sincer?
Atunci gresesti.la randul meu , daca ma gandesc , am facut acelasi lucru cu altcineva,cand déjà mi se cuibarise minciuna in suflet..
Ca o boala molipsitoare , luam de la cei care ne-au facut sa suferim doar ce este mai rau.Ne inchidem sufletul in urma unei deceptii si de cele mai multe ori lasam sa treaca pe langa noi ceea ce inseamna o dragoste adevarata.Am suferit, vom face la randul nostru pe cineva sa sufere.Se spune ca cel mai bine inveti din greselile tale.Dar continuarea? Ce inveti?Sa fii mai rec e, mai calculat , sa te gandesti de 10 ori inainte sa dai un Sarut , o floare…
Si atunci cum poti sa spui ca iubesti?
Iubesti ceea ce esti sau ceea ce te straduiesti sa fii?
Cand te uiti in oglinda te vezi pe tine sau vezi ceea ce ai construit dupa cateva batalii pierdute?Ceea ce faci ,faptele care te caracterizeaza sunt rezultatul unei munci asiduee in incercarea de a te incadra intr-un tipar facut de altii sau,pur si simplu,TRAIESTI?
Daca poti sa raspunzi la o intrebare fara sa te gandesti, atunci traiesti.Dar daca nu….
INTREBARE: de cate ori in viata ai simtit ca esti om?
Still missing you........
Falticeni 1999
Doru de Dor
DE CE PE LUME E UN SINGUR DOR
SI-I DORUL MEU DE TINE?
DE CE EU FARA TINE SIMT CA MOR?
CA NU-MI MAI CURGE SINGELE PRIN VINE?
DE CE IN NEGRUL INTUNERIC ,IAR SI IAR DE DOR IN PLEATA MAINILE-MI TRESAR?
GANDINDU-MA LA TINE
DE CE-S ATAT DE MULTE INTREBARI FARA RASPUNS?
DE CE?
LE –AM CAUTAT SAU M-AM ASCUNS?
Falticeni, 1998
Abonați-vă la:
Postări (Atom)