Drum spre lumina

"Judecata ochiului cantareste frumusetea"
Shakespeare

Orbecaim ani in sir in intunericul pe care singuri l-am ales sa ne fie scut. Incercand sa ne protejam de rautatea lumii ne facem singuri raul cel mai mare cu putinta:ne ascundem in intunericul ignorantei.
Deschide ochii si nu-ti fie teama sa traiesti:este viata.Nimic din ceea ce se intampla nu este la voia intamplarii, este destinul.Asa ca de ce sa-ti fie frica de ceva ce ti-a fost scris de la nastere? Ridica capul, priveste inainte, si vei vedea ca frumusetea vietii o faci tu. Nu exista nimic pe lumea asta care sa tu nu poti infrumuseta , sa nu poti indulci.O batalie pierduta nu trebuie sa te descurajeze , este parte din drumul catre succes, catre maturitate.
Ce poate fi mai frumos decat iubirea?Este un lucru minunat iubirea pune in miscare lumea, iubirea te face sa razi, sa plangi, sa vrei, sa doresti ,sa cauti.Iubirea este axul in jurul caruia se invart planetele, se misca soarele, se pierde luna.Rasaritul intodeauna este mai frumos langa persoana iubita,si apusul iti confera un sentiment de siguranta cand sunt doi.Mana in mana, de cate ori nu am privit pe malul marii magnifice rasarituri, nemaitinand cont de ceea ce se intampla in jurul nostru?
Oricine ar fi cel ce ne insoteste , nu are importanta, esti in doi si traiesti clipa.Si mai tarziu, cand vin din urma necazurile, despartirile si lacrimile ceea ce ramane sunt doar acele clipe superbe. Ceea ce ochii vad, inima nu uita. Atunci cand vedem in jur doar degradarea societatii, foamete si durere, inima plange si sufera. Dar de cate ori inocenta unui copil ,roua diminetii pe imaculatele petale ale unei flori nu tia-u facut inima sa tresare de bucurie si uimire.Raman uimita de cate ori in viata mea rasare pe neasteptate,un gand bun, o frantura de speranta, o raza de soare. Suparata, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si nu permit nimanui sa ma supere.Atunci pornesc intr-un periplu prin amintirile mele dragi si doar de mine stiute si realizez ca totusi nu totul este negru.,imi trag rasuflarea, ma opresc in loc , indiferent de unde ma aflu incerc sa gasesc ceva frumos.Si atunci, orice ar fi in fata ochilor mei capata o alta conotatie si ii caut esenta. Poti sa iti imaginezi ca simpla imagine a unui om pe strada ma poate face sa ma simt mai bine?Ma gandesc atunci ca alt suflet bate poate in acelasi fel ca al meu, ca , poate nu sunt singura in cautare de raspunsuri, ca poate am pereche ,si ca nu sunt o ciudata.Stiu ca ar fi fost mai bine sa fiu o persoana normala, fara atat de multe intrebari, fara atat de multe cautari, dar sufletul meu nu ma lasa sa vegetez ,constiinta nu-mi permite toleranta ,si atunci ma adancesc tot mai tare in necunoscut.Am sa inteleg poate la un moment dat ceea ce caut ,poat ca am sa si gasesc.Pana atunci traiesc.Si ma bucur ca pot sa fac acest lucru.Chiar daca am sa ajung la sfarsitul vietii mele sa constat ca am fugarit iluzii,voi parasi aceasta lume cu sufletul impacat ca macar am incercat.Pana atunci prietene, te las sa cauti ceea ce iti doresti de la viata.Si poate ca tu vei fi mai norocos decat mine si vei gasi.