te-ai intrebat vreodata de ce ironia sortii ne face sa comitem de fiecare data aceeasi greseala,netinand cont de suferinta pe care o traim mereu, din ce in ce mai profunda, mai adanca si mai ucigatoare?
Spui la un moment dat : de ajuns, nu mai vreau, voi sti sa fiu puternica , sa nu mai sufar din acest motiv, voi incerca sa invat si pe cei din jur ca nu e bine sau ca e prea trist.....
Te inchizi intr-un cocon, vegetezi ani in sir spunandu-ti ca ai reusit sa invingi in lupta cu viata, dar ceea ce nu stii este ca ciclul vietii se repeta la nesfarsit , ca la un moment dat vei face aceeasi greseala care , pe cat de dureroasa , la fel de mult te umple din nou de zambetul acela sagalnic la amintirea unui secret doar de tine stiut.Si atunci , cu constiinta ca vei suferi din nou, dar cu zambetul pe buze ,comiti aceeasi iremediabila dar suava greseala. Astepti ziua aceea cu nerabdare chiar daca stii ca sunt numarate clipele pana cand vei primi pedeapsa.....Te rog sa nu ma intelegi gresit prietene, sunt doar un suflet care isi doreste sa sufere din greseala de a fi dorit sa traiasca....as vrea sa simt ca traiesc.... oare tu nu? Te plafonezi in spatele unei masti si crezi ca ai schimbat ceva, ca ai dat totul pe rutina, dar doar tu stii ca nu e asa.....orice ai fi incercat sa ascunzi, va iesi la suprafata.....ti-am spus...nu se poate sa stergi cu buretele ceea ce ai fost, vei fi mereu acelasi, doar sub alta forma.Esti predestinat,dar inca nu vrei sa recunosti.
