Am stat vreme de vreo doi ani in cumpana daca sa mai continui sa scriu aici sau nu. Impresiile mai vechi sunt de pe vremea cand eram doar o pustoaica indragostita .Inca mai sunt ...Asa ca am stat mult in cumpana, nu stiu daca mai sunt in stare sa visez, sa creez, sa ma redescopar, sa renunt la coltisorul meu secret din inima.Insa gandul ca poate candva acel cineva va citi framantarile mele si ma va intelege sau ca voi putea ajuta candva pe cineva m-a facut sa revin. So, i'm back. Am atat de multe sa-ti spun prietene, si totusi nimic.
Am ramas aceeasi, mai visatoare ca oricand, nedumerita la misterele vietii si totusi atat de trista.
AM mai avut un episod care m-a facut sa imi reanalizez prietenii, si am constatat ca nu prea ii am. Recunosc ca am gresit intr-o privinta, sa stii ca prietenii ti-i castigi prin ceea ce esti nu prin ceea ce ai. Asa ca am suferit ca un caine, dar am trecut mai departe. Gata cu melancolia, bine ai venit viata !
Acum cunostintele spun ca m-am schimbat. Intradevar, stiu sa cer acum ceea ce vreau, nu imi mai este frica sa pretind ce-i al meu, nu mai sunt nesigura pe mine.
Asa ca am repornit in fascinanta calatorie a cunoasterii, de sine ,pentru ca pentru mine este vital sa ma descopar. Ma intorc pe toate fetele si constat ca am renascut din cenusa ,ca sunt din nou aceeasi fata visatoare si puternica care dansa pe melodia Casablanca la discoteca intr-un sat din nordul Moldovei, Preutesti. Singura diferenta este ca nu mai sunt inconjurata de prieteni prea binevoitori pe care sa ii las sa imi faca harcea parcea viata, acum imi ajung eu mie.
Si pentru ca se apropie Craciunul si ma cuprinde melancolia, imi aduc aminte de clipe frumoase din tineretea mea, te invit sa le redescoperi alaturi de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu