Am capatat in ultima vreme un obicei, destul de interesant, as zice eu. Am invatat sa respir pozitiv, sa ma opresc pentru doua secunde in loc si ,oriunde as fi, sa incerc sa inteleg tot ceea ce ma inconjoara. Si chiar daca in zona noastra este o iarna destul de inversunata, cu geruri si vanturi aspre, m-am obisnuit ca atunci cand sunt suparata, abatuta, sau pur si simplu confuza, sa fac o plimbare cu mine insami la ceas de seara. Astazi ,a fost o zi ca oricare alta, cu multa incarcatura emotionala. Nu cred ca eu am avut vreo data zile banale, zile fara insemnatate. M-am imbracat bine si sub protectia anonimului, am facut un tur de orizont. Stii, orizontul este mereu acolo unde vrem noi sa fie, mereu linia sa va fi atat de departe sau de aproape pe cat o facem noi sa fie. Cu pasi marunti, scartaitul zapezii sub greutatea bocancului nu era tulburata decat de veselia grupurilor razlete de tineri ce deocamdata nu au alta grija decat aceea de a descoperi viata.
melancolica din mine tanjea in acele momente dupa zapada tineretilor mele, pe cand adultul cauta un coltisor neatins pe care sa il fac doar al meu, chiar daca pentru cateva clipe.
Mi-am facut mainile caus si le-am umplut de mii de fulgi stralucitori, este o senzatie extraordinara. Si pentru ca mi-am dorit mereu sa fac asta, mi-am cufundat fata in sclipirile de gheta, si pentru o clipa simturile mi-au amortit si am uitat cine sunt si de ce ma aflu acolo. As fi vrut sa imortalizez pentru eternitate acel moment si sa nu mai simt nimic. Dar , fulgii sunt ca mine, incercand sa ii strangi in mana si sa ii pastrezi intr-un mediu care nu li se potriveste, se topesc, dispar si in urma ramane rau de gheata, lacrimi din cer.Iar eu nu pot sa fac rau nici macar unui fulg...asa ca mi-am deschis palmele sufletului si am aruncat in patru zari nestematele din palmele mele.
Au zburat manate de dorul de casa , in intuneric , as fi vrut sa ma contopesc si eu cu ele si sa zbor...
Ma gandesc cu resemnare ca va mai fi iarna , in sufletul meu si pe pamant, si ca ciclul vietii ne va aduce mereu primavara in viata, pentru a nu suferi mult de dorul fulgilor de nea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu